Pandemia a scos omenirea din echilibrul, construit cu mare greu după al doilea război mondial și adaptat la realitățile noi după destrămarea Uniunii Sovietice. Nu a fost un echilibru perfect – omul în genere nu poate crea nimic perfect.
Dar, acel echilibru a servit oamenilor și statelor în calitate de sursă de predictibilitate.

Predictibilitatea a jucat și joacă un rol extrem de important în procesul de dezvoltare a omenirii. La baza predictibilității stau reguli, care noi toți le acceptăm și ne obligăm să le respectăm.
Capacitatea oamenilor de a negocia și a găsi compromis, a făcut posibil progresul în globalizarea economiei. Globalizarea a deschis oportunități noi pentru dezvoltarea economică a tuturor țărilor.
Dar, fiecare oportunitate conține pericole și de noi, de colectivitatea umană, depinde dacă vom face un pas înainte, ori un pas înapoi.
Predictibilitatea și regulile au făcut posibilă dezvoltarea și răspândirea tehnologiilor.

Azi, omenirea este la un nivel nemaivăzut de dezvoltare. Deținem un potențial extraordinar de cercetare și dezvoltare. Accesul la serviciile sistemelor de educație și sănătate e mai larg decât vreodată.
Nivelul mediu de viață al oamenilor pe tot globul e la cel mai înalt nivel în istorie. Statele se întrec în realizarea programelor sociale.
Acum 50 de ani oamenii nici nu puteau visa la așa posibilități.

Evoluția rapidă a economiei și tehnologiilor a acutizat problema inegalității sociale. Distribuirea inegală a bogățiilor devine o problemă tot mai gravă chiar și în statele dezvoltate. De exemplu, în SUA 10% din oameni dețin 80% din bogățiile țării. Iar 80% din oameni dețin numai 10% din bogățiile țării.
De fapt, deținem suficiente resurse pentru a determina creșterea nivelului de viață în toate colțurile Pământului. Avem resurse pentru a crește calitatea serviciilor sistemului de educație și pentru a asigura accesul tuturor oamenilor la serviciile sistemului de sănătate.
Avem suficiente posibilități și resurse pentru a crește nivelul de integrare culturală și economică a oamenilor din păturile socialmente vulnerabile.
Dar, din păcate, azi aceste probleme, de rând cu problema încălzirii globale și cea a poluării aerului, nu fac parte din lista priorităților noastre adevărate.

Dezvoltarea omenirii nu a generat doar efecte pozitive.
De exemplu, lărgirea accesului la internet și intensificarea permanentă a fluxului de informație manipulatoare, au influențat esențial deprinderile sociale ale oamenilor. Am devenit mai egoiști și mai puțin toleranți unii cu alții. Am devenit mai egoiști și mai capricioși. Suntem mai puțin dispuși să ajutăm aproapele și să ne implicăm în dezvoltarea societății.
Omul de azi se adaptează ușor la orice îmbunătățire și foarte puțin apreciază ceea ce are deja. Drept urmare, creșterea nivelului mediu de viață nu a determinat și creșterea nivelului de satisfacție a oamenilor. Dimpotrivă.

Creșterea nivelului de viață a determinat creșterea nemulțumirii oamenilor de ceea ce au deja.
Cercetările realizate în unele țări au constatat că multe gospodării dețin până la 70% de lucruri inutile. Cercetătorii afirmă că, multe țări au depășit etapa când cererea determină oferta. Oamenii, pe neobservate, au pășit în etapa în care oferta generează cererea.
Progresul industrializării și automatizării, de rând cu evoluția tehnologiilor, au determinat eliberarea unor volume mari de timp și energie. Oamenii au mai mult timp liber, și în acest timp ei consumă un volum enorm de publicitate. Marketingul ne găsește oriunde ne găsim. Publicitatea generează dorința oarbă de a cumpăra – oamenii tot mai puțin examinează necesitatea produsului.

Probabil, modelul actual de dezvoltare socială și economică e depășit și trebuie să ne gândim cum trebuie să fie realitatea nouă.
Dar este clar din start – trebuie să construim o lume mai bună și mai echitabilă.
Omenirea a reușit progrese extraordinare și acum deține posibilități nemaivăzute. E nevoie să renunțăm la egoism și să ne unim în jurul priorităților comune. Când lucrăm uniți în echipe putem face lucruri extraordinare. Azi omenirea are nevoie de evoluție, nu de revoluție.
Deținem resurse enorme, aproape nelimitate, care ne permit să construim corăbii și avioane ultramoderne. Regulat zburăm în spațiu, unde realizăm cercetări avansate. Construim corăbii-roboți, capabile să zboare autonom timp de ani de zile, și cu ajutorul lor cercetăm posibilitățile de viață pe Marte.

Azi oamenii dispun de o forță intelectuală inimaginabilă.
Dar, nu totdeauna ne ajunge înțelepciune să direcționăm posibilitățile și resursele noastre spre obiective cu adevărat importante.
Încălzirea globală; poluarea aerului; seceta și inundațiile; problema deșeurilor, care îneacă localitățile; sute de milioane de oameni, care nu au acces la alimente, apă și medicamente – avem multe probleme care ne unesc, și care ne pot absorbi tot timpul și toată energia.
Am acumulat multe probleme serioase și avem nevoie de abordări serioase pentru rezolvarea lor.

Oamenii au unde consuma energia eliberată de industrializare și dezvoltarea tehnologiilor.
Ca niciodată avem nevoie de exemple de administrare bună.
Avem nevoie de exemple de leaderi, care fac ceea ce este prioritar pentru societate, și nu ceea ce e prioritar pentru dânșii. Exemple de leaderi, care nu iau decizii comode, dar iau decizii necesare – chiar dacă deciziile amenință stabilitatea lor politică.
Avem nevoie acută de leaderi capabili să facă lumea de mâine mai bună decât cea de azi.
Avem nevoie de exemple de leaderi înțelepți și decizii bune, care pot deveni o treaptă importantă spre următoarea etapă de dezvoltare a omenirii.
Etapă, în care oamenii vor fi mai buni unul cu altul, vor fi mai grijulii cu natura și cu Pământul.