Omenirea, din nou, confruntă o perioadă de foarte mare neliniște. Cu toții suntem speriați de evenimentele din țara vecină, cu implicarea militarilor și tehnicii militare.
Nu mai puțin, ne sperie mesajele agresive și pline de amenințări reciproce, care sunt lansate din toate părțile lumii. Sperie nivelul de ură reciprocă crescândă în comunitățile omenești.
Ceea ce se produce în lume și tendințele vizibile, nu pot să nu sperie.
Și iar omenirea e împărțită în tabere dușmănoase.
Tabere, care comunică prin amenințări și insulte.
Îngrijorează că, în ambele tabere, se aud prea puține îndemnuri la dialog și identificarea compromisului.
Îngrijorează că, fiecare tabără vrea să demonstreze că e cea mai puternică și vrea să învingă.

Dar acum, ambele tabere sunt excepțional de puternice și dețin capacități de distrugere absolute. Adică, pot nimici toată omenirea și distruge planeta timp de câteva zeci de minute.
La propriu, pot opri viața pe Pământ.

Din păcate, istoria omenirii este un lanț lung al conflictelor, care ocupă cel mai mult loc în descrierile istorice. Înregistrăm în istorie eroii – de obicei conducătorii – le construim monumente, depunem flori … și ne pătrundem de un spirit amăgitor al mândriei de eroism.
Din păcate, oamenii nu a știut să prețuiască pacea în trecut, și acum încă nu au învățat.
Din păcate, oamenii încă nu au învățat să recunoască greșelile, și compensează această scăpare cu talentul de a arunca ușor vina pe alții.
Noi încă nu am învățat să calculăm urmările deciziilor noastre, planurile noastre totdeauna de realizează doar parțial. În procesul de realizare al planurilor noastre, totdeauna apar situații neprevăzute, soluționarea cărora generează pierderi de resurse și timp. În cazul planurilor militare – pierderile sunt măsurate în vieți omenești.
Oamenii, totdeauna, prea ușor au alunecat în conflict.
Dacă am încerca să măsurăm volumul de energie, consumată de oamenii pentru conflicte pe durata istoriei omenirii – vom fi surprinși să constatăm că, pentru creare, construcție și dezvoltare, am consumat doar o mică parte a posibilităților noastre.

Odată cu progresul științific și cu dezvoltarea tehnologiilor, a crescut și costul lecțiilor neînvățate.
Am uitat de costul războaielor mondiale din secolul XX. Nu suntem în stare să simțim dramatismul cifrelor, care reflectă numărul jertfelor acelor războaie; nu ne putem imagina strășniciile, prin care au trecut oamenii acelor timpuri.
Am înscris în istorie numele eroilor.
Am condamnat de nenumărate ori vinovații.
Ne-am deprins cu cifrele teribile a jertfelor războaielor.
Repetăm permanent, că nu avem dreptul să uităm acele lecții.
Dar, nu am devenim o societate cu adevărat mai bună și mai înțeleaptă.
Nu am reușit să creăm o societate în care, oamenii sincer se respectă unii pe alții; sincer se consideră egali unii cu alții; sincer cred că trebuie să își accepte reciproc diferențele; și sincer decid că dialogul este calea unică corectă de a discuta divergențele și compromisul este soluția unică potrivită pentru a face un pas înainte.
Nu am devenit mai puțin egoiști.

Avem de învățat lecții despre importanța și valoarea păcii la toate nivelele societății.
Ce trebuie să facem atunci când doi oameni se ceartă agresiv, ori chiar trec la o confruntare fizică?
Este oare cazul să ținem cu o parte și să o atacăm pe cealaltă? Va ajuta dacă vom adăuga agresivitate în atmosferă? Ori este bine să ne bucurăm când unul îl învinge pe altul?
Deseori, în asemenea situații, ne purtăm egoist și trecem pe alături ignorând conflictul – credem că nu ne privește.
Dar, cum ne vom simți dacă confruntarea se desfășoară în fața casei noastre, iar luptători au în mâine grenade, care ne pot distruge casa?

Nu.
Nu e o cale bună să alimentăm conflictele, nici să luăm partea unuia, împotriva altuia.
Și nu e o soluție să ignorăm conflictele, considerând că nu ne privesc.

Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună – trebuie să ne ajutăm reciproc să fim mai buni. În orice zi, fiecare dintre noi poate avea nevoie de așa ajutor.
Oamenii greșesc – toți oameni greșesc. Și atunci când greșesc, au nevoie de ajutor pentru a se corecta – nu de încurajări cum să devină mai agresivi și distrugători.
Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, într-o lume mai înțeleaptă și mai cumsecade – cu toții avem obligația să ne ajutăm reciproc să devenim mai înțelepți și mai cumsecade.
De fiecare dată, când susținem o parte a conflictului – noi alimentăm conflictul.
De fiecare dată, când ignorăm un conflict și nu ne implicăm în stoparea lui – noi contribuim la răspândirea agresivității și urii.

Avem nevoie de dialog.
De dialog, acum, depinde toată pacea pe Pământ.
De dialog depinde dacă omenirea în genere va exista.
Nu are sens să împărțim trecutul și să ne acuzăm reciproc pentru prezent. E cazul să ne gândim serios cum ar putea fi viitorul și împreună să decidem ce facem.
Viitorul nostru va fi mai bun și mai liniștit, dacă în acel viitor vor fi mai puțini militari și mai puține arme – în schimb vor fi mai multe școli, grădinițe, parcuri, universități, stadioane, fabrici, uzine, centre de sănătate și case de cultură.
Noi toți – oamenii din toate părțile – trebuie să facem azi apel spre dialog.